Şi vorbea cu Domnul.

Numeri 7:89 - Când intra Moise în cortul întâlnirii ca să vorbească cu Domnul, auzea glasul care-i vorbea de pe capacul ispăşirii care era aşezat pe chivotul mărturiei, între cei doi heruvimi. Şi vorbea cu Domnul.

                                       Şi vorbea cu Domnul. Moise vorbea cu Domnul, auzind glasul care-i vorbea de pe capacul ispăşirii care era aşezat pe chivotul mărturiei, între cei doi heruvimi.  Acolo între cei doi heruvimi era chiar Domnul, sau numai glasul Lui? Dacă era atunci, acolo, între cei doi heruvimi, în faţa lui Moise, să fi rămas, pentru acel răstimp, cerul fără Dumnezeu? Sau sta în cer Domnul, pe scaunul Lui de domnie, iar dintre cei doi heruvimi i se auzea doar glasul? "Doar glasul" ce însemnă? Poate fi prezentă, într-un anumit loc şi într-un anumit timp, doar o parte din Domnul? Sau doar o simţire sau o auzire de Domnul? Putem ştii că toate aceste întrebări, şi altele la fel, pot deveni afirmaţii, toate împreună şi fiecare în parte. Da! poate orice Domnul Dumnezeul nostru,  dar El vrea numai ceea ce ştie că trebuie să vreie, face numai ceea ce ştie că trebuie să vreie să facă. Dacă vrea să fie un glas între doi heruvimi, este un glas între doi heruvimi, dacă vrea să fie zgomotul unei adieri uşoare, este zgomotul unei adieri uşoare, dacă vrea să fie Cristos, este Cristos, dacă vrea să fie Duh Sfânt este Duh Sfânt. Dar El nu este niciodată duh rău, căci nu vrea să fie duh rău, nu este furtună distrugătoare, căci nu vrea să fie furtună distrugătoare, nu este zgomot asurzitor, căci nu vrea să fie asurzitor. El vrea să fie susurul unei adieri uşoare, şi aşa este. El vrea să fie un glas dintre doi heruvimi, şi aşa este, El vrea să fie Domnul, Dumnezeu nostru stând pe scaunul Lui de domnie din cer, şi aşa este, şi acolo stă. Este ceea ce trebuie să fie Domnul, Dumnezeu nostru, şi nimic altceva, este aşa cum trebuie să fie Domnul, Dumnezeul nostru şi nicicum altcumva, este acolo unde trebuie să fie Domnul, Dumnezeul nostru, şi niciunde altundeva. Este  glas, atunci când trebuie să fie glas, este adiere uşoară, atunci când trebuie să fie adiere uşoară, este Cristos, atunci când trebuie să fie Cristos, este Duh Sfânt, atunci când trebuie să fie Duh Sfânt, este Domnul, atunci când trebuie să fie Domnul. Este! poate! fi toate acestea, şi multe altele, dar rămâne întotdeauna Domnul, Dumnezeul nostru, Cel care i-a vorbit lui Moise dintre cei doi heruvimi. Trebuia să fie glas atunci Domnul, şi a fost glas, trebuia să fie între cei doi heruvimi, şi a fost acolo, trebuia să fie în cer, şi a fost în cer. Domnul Dumnezeul nostru ştie să poată numai ceea ce vrea, ştie să fie numai ceea ce trebuie.

       Să citim şi:

Ieremia 34:12 - Atunci cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia din partea Domnului.

Ieremia 23:24 -  "...Nu umplu Eu cerurile şi pământul?" zice Domnul.