Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui

   Exodul 34:6 - Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: "Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie,

   Exodul 34:7 - care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătira şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!"

                        Iată cum este Domnul, Dumnezeul adevărat, un Dumnezeu care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri şi pedepseşte fărădelegea până la al treilea şi al patrulea neam. Este mai mare de mii de ori dragostea lui Dumnezeu decât pedeapsa Lui. De pedepsit ne pedepseşte Domnul din vina noastră, de iubit ne iubeşte din iubirea Lui, ceea ce poate însemna că pedepsirea îşi are originea în nescultare, iar iubirea în ascultare de Dumnezeu. Iubirea este divină, neiubirea este omenescă. Dar este, şi asta poate mai ales, şi diavolească, diavolul fiind împingătorul omului spre greşală.  Împins de diavol, omul se ostoieşte însă şi de la el, vroind parcă să desăvârşească greşala. Pe când în dragoste, al cărui izvor este divin, ostoirea omului este mai miă, poate pentru că desăvârşirea dragostei este mai grea. Încât omul preferă să evite efortul iubirii, împlinind mai repede uşurătatea greşelii. A trecut omenirea printr-un potop, trece ea prin atâtea şi atâtea încercări grele, care, pentru cei care le pricep aşa, sunt atenţionări din partea lui Dumnezeu, dar preferă pe mai departe uşurătatea greşelii efortului iubirii. Deşi mulţi ştim că numai iubirea zideşte, împlinim greşala. Aşa vrea Dumnezeu, să ne lase liberi, ceea ce pentru cei mai mulţi însemnă degrabă greşitori, decât să ne oblige la o iubire care, tocmai din cauza obligativităţii, nu ar mai fi curată. Acum iubirea este divină iar greşala omenească, însă dacă ne-ar obliga la iubire, aceasta nu ar mai rămâne divină, devenind un altfel de greşală. De aceea preferă Dumnezeu să ne vadă greşitori, El ştiind că numai aşa cei care au iubire o au curată. Numai cu o astfel de curată iubire omul se face demn de iubirea lui Dumnezeu. Plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie  Domnul, Dumnezeul nostru ne spune şi nouă să fim aşa, pentru ca împlinind asemănarea cu El, să ne facem eterni ca El. Dragostea Lui, care ţine până în mii de neamuri e imaginea eternităţii, eternitate în care ne aşteaptă şi pe noi, pe fiecare, dacă noi, fiecare, vrem să intrăm în acele mii de neamuri. Cine însă preferă uşurătatea greşelii, va rămâne în greşală.

       Scriu aici şi vrianta după Septuaginta, în traducerea lui B. Anania:

Ieşirea 34:6 - Şi Domnul i-a trecut pe dinainte strigând: "Domnul, Dumnezeu îndurat şi milostiv şi'ndelung-răbdător şi mult-milostiv şi adevărat,

Ieşirea 34:7 - Cel ce păzeşte dreptatea şi face milă cu mii şi mii, Cel ce şterge fărădelegile şi nedreptăţile şi păcatele, dar nu-l lasă nepedepsit pe cel vinovat, fărădelegile părinţilor ţinându-le asupra copiilor şi asupra copiilor copiilor, asupra celui de al treilea şi al patrulea neam!"