Numeri 15:16 - O singură lege şi o singură poruncă să fie atât pentru voi cât şi pentru străinul care locuieşte printre voi.
Suntem străini doar noi, oamenii, unii faţă de alţii, căci pentru Dumnezeu străin nu este nici chiar cel care nu vrea să-L primească pe Domnul în sufletul lui. Toţi suntem creaţi de Dumnezeu, deci ca fiinţe plămădite de singurul nostru Dumnezeu, toţi ar trebui să avem o singură lege şi o singură poruncă şi anume, legea iubirii, şi porunca respectării ei. Este vorba despre iubirea pentru Domnul, şi iubirea pentru aproapele nostru. Deci iată! deşi o singură iubire, mai multe ţinte ale ei. Ceea ce înseamnă că acest unic sentiment al nostru de iubire, oglindă a iubirii divine, se poate împărţi în mai multe direcţii, împărţire care înseamnă nu o diminuare a acestui sentiment, ci o îmbogăţire a lui. Cu cât iubim mai mult şi mai multe, cu atâta iubirea noastră se îmbogăţeşte, apropiindu-se, prin asemănare, de iubirea lui Dumnezeu. De aceea această singură lege a iubirii, şi această singură poruncă, a respectării ei, a dat-o Dumnezeu să fie aceeaşi pentru toţi. Pentru Dumnezeu străini nu există. Există străini doar pentru omul care se înstrăinează de Dumnezeu, om pentru care singura lege a iubirii, şi singura poruncă a respectării ei, se multiplică la nesfârşit aproape, încât, până la urmă, acel om ajunge să se înstrăineze nu numai faţă de Dumnezeu, sau faţă de aproapele lui, ci şi faţă de el însuşi. Atunci când nu rămâne lege şi poruncă din partea lui Dumnezeu, iubirea devine un sentiment care se sărăceşte în loc să se îmbogăţească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu