Leviticul 10:1 - Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, şi au pus tămâie pe foc; şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise.
Leviticul 10:2 - Atunci a ieşit foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului.
Deşi fii ai lui Aaron, cei doi au murit dinaintea Domnului pentru că au făcut un lucru pe care nu li-l poruncise şi anume şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, şi au pus tămâie pe foc; şi au adus astfel Domnului un foc străin. Nadab (ebr. Generos) Abihu (ebr. Tatăl meu este Yahveh) nu şi-au onorat numele înaintea lui Dumnezeu, fiind pedepsiţi de Acesta cu o moarte pe care noi, astăzi, mai greu o înţelegem. Fii ai lui Aaron nu în ale preoţiei, ci fii de sânge, ei au crezut, poate, că această descendenţă a lor le dă dreptul de a acţiona ca nişte preoţi, fără ungerea cerută de Yahveh. La începuturile preoţiei, această poruncă, venită direct, era foarte importantă, dar ea, începând poate cu aceşti doi fii ai lui Aaron, a fost încontinuu încălcată, astfel că Yahveh a trebuit să întrerupă preoţia aaronică, prin aducerea printre noi a unui nou Preot, Mare Preot după rânduiala lui Melchisedec. Nadab şi Abihu au încălcat legea, încălcare de lege care a constat în aducerea înaintea lui Dumnezeu a unui foc străin, foc străin care poate însemna fie aprinderea focului sau a tămâiei nu pe altar, ci într-un alt loc (Leviticul 16:12), fie aprinderea tămâiei într-un moment nepotrivit, sau poate beţia a fost păcatul lor (Leviticul 10:8,9). Indiferent de greşală, ei, în acţiunea lor, nu au ţinut cont că focul nu este de la om, ci de la Dumnezeu, motiv pentru care focul lor a devenit un foc străin un foc care, în loc să sfinţească, a mistuit. A transforma focul nemistuitor al lui Dumnezeu, foc de sfinţenie deci, într-un foc mistuitor, al oamenilor, înseamnă, iată! o greşală în urma săvârşirii căreia greşitorii sunt mistuiţi chiar de acel foc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu