El hotărăşte din nou o zi: "Astăzi!"

Evrei 4:6 - Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta, şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor,

Evrei 4:7 - El hotărăşte din nou o zi: "Astăzi!" zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: "Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!"

                                            Dumnezeu a făcut din primirea pe care ne-a hărăzit-o nouă, o sărbătoare. Dar sărbătoare trebuie să fie şi clipa pământească a auzirii şi ascultării cuvântului Lui, deci fiecare clipă într-un fel. Când David a zis  Căci El este Dumnezeul nostru, şi noi suntem poporul păşunei Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui ...  O! de aţi asculta azi glasul Lui!"  el se gândea la Yahve, iar nouă acum aici ni se spune iarăşi să ascultăm glasul Lui  făcându-se desigur referire la Isus. Dar şi la Yahve. Dar şi la Spiritul Sfânt. Cei Trei nu pot fi separaţi nici ca fiinţă, nici ca glas. Intrând în odihna lui Yahve, intrăm în odihna lui Isus, purtaţi pe aripi de Spirit Sfânt.

   Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:

Evrei 4:6 - Prin urmare, pentru că unora le rămâne "să intre" întru odihnă, iar primii cărora li s-a binevestit "nu au intrat" din pricina nesupunerii lor,

Evrei 4:7 - Dumnezeu rânduieşte din nou o zi "Astăzi!", după atâta vreme rostind El prin David, aşa cum s-a spus mai'nainte "Astăzi dacă veţi auzi glasul Său, nu vă învârtoşaţi inimile!"