dacă I-a supus toate, nu I-a lăsat nimic nesupus

Evrei 2:5 - Întradevăr, nu unor îngeri a supus El lumea viitoare, despre care vorbim.

Evrei 2:6 - Ba încă cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: "Ce este omul, ca să-ţi aduci aminte de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi?

Evrei 2:7 - L-ai făcut pentru puţină vreme  mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale;

Evrei 2:8 - toate le-ai supus sub picioarele lui." Întradevăr, dacă I-a supus toate, nu I-a lăsat nimic nesupus. Totuşi, acuma încă nu vedem că toate Îi sunt supuse.

                                                                 Omul, încoronare a creaţiei divine vizibile. Dar mulţi oameni, deşi toţi la fel în voinţa divină, nu vor să simtă cui Îi sunt supuse toate. Şi mai ales el, omul! Fără să fie vorba de o supunere înrobitoare, căci Stăpânul vrea să spele picioarele robilor Săi, ci fiind vorba de o supunere în iubire, ea tot supunere este. Numai că, spre deosebire de acea supunere de care se tem unii, aceasta întru Cristos e aducătoare de nespus de mari fericiri. Şi aici trecerea aceasta, de la supunerea creaţiei vizibile omului, la supunerea creaţiei vizibile care-l include pe om, lui Isus.  Nici nu-şi dau seama de ce se lipsec cei care vor să se lipsească de Isus.

  Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:

Evrei 2:5 - Că nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare despre care vorbim.

Evrei 2:6 - Dar cineva a mărturisit undeva, zicând: "Ce este omul, ca să-Ţi aminteşti de el? sau fiul omului, ca să-l cercetezi pe el?

Evrei 2:7 - Micşoratu-l-ai pentru o clipă mai prejos de îngeri; cu slavă şi cu cinste l-ai încununat ţi l-ai pus peste lucrul mâinilor Tale.

Evrei 2:8 - Tu pe toate le-ai supus sub picioarele lui." Şi dacă I le-a supus pe toate, atunci nimic nu I-a lăsat nesupus. Dar acuma noi încă nu vedem că toate I-au fost supuse.