nu din pricina bunătății tale îți dă Domnul

Deuteronom 9:4 - Când îi va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, să nu zici în inima ta: ”Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea țării acesteia.” Căci din pricina răutății neamurilor acelora le izgonește Domnul dinaintea ta.

Deuteronom 9:5 - Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăția inimii tale intri tu în stăpânirea țării lor; ci din pricina răutății acestor neamuri le izgonește Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, și ca să împlinească astfel cuvântul prin care Domnul S-a jurat părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.

Deuteronom 9:6 - Să știi dar că nu din pricina bunătății tale îți dă Domnul, Dumnezeul tău, aceea țară bună ca s-o stăpânești; căci tu ești un popor tare încăpățânat.

                                   Nimeni nu trebuie să se creadă atât de merituos încât să i se pară firesc să primească de la Dumnezeu ceea ce primește. Nu trebuie să ne credem merituoși, trebuie să învățăm să știm să ne facem merituoși. Dar, oricât de merituoși am fi, există întotdeauna cineva mai merituos decât noi, după cum există și cineva mai puțin merituos. Deci chiar faptul de a nu te crede atât de merituos este un merit, căci acest lucru te face să-ți dorești a te face mai merituos. Bunătatea niciunuia dintre noi nu este atât de mare încât să ne merităm răsplata. Pentru că răsplata noastră este Însuși Dumnezeu, Cel care ne dă fericirea de a-L iubi. Inima niciunuia dintre noi nu este atât de curată  încât să merităm a trăi viața pe care o trăim. Meritul este întreg al lui Dumnezeu, cel care ne-a dat-o, noi, pentru ca să o merităm, trebuie să împlinim cuvântul Domnului, împlinire care ne va mai curăți inimile. Iată deci: împlinirea cuvântului-curățirea inimilor. Așa ajungem să fim merituoși ai vieții pe care ne-a dat-o Dumnezeu, viață care înseamnă bucuria de a-L iubi pe Dumnezeu, iubire care ne dă bucuria de a iubi pe cine iubim. Dumnezeu este răsplata noastră, iubirea de Dumnezeu este răsplata răsplății.