să ținem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre

Evrei 10:23 - Să ținem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel care a făcut făgăduința.

                                                                                                      Speranțele noastre nu se bazează pe încrederea noastră în Dumnezeu, care este încrederea unora care vor muri, ci pe onestitatea Celui care a făcut făgăduința, Dumnezeu. Totuși, încrederea noastră în Dumnezeu este foarte importantă, noi fără El am fi morți înainte de a muri, dar încrederea noastră în Dumnezeu ar fi moartă fără dreptatea lui Dumnezeu. Fără Dumnezeu nu pot exista merite. Păcate da! căci păcătuirea înseamnă absența lui Dumnezeu. Noi, oamenii păcătoși, trebuie să avem încredere unii în alții, iubirea pentru cel de lângă noi, cunoscut sau necunoscut, fiind însemnul creștin al acestei iubiri. Dar această încredere ce ar fi fără încrederea în dreptatea lui Dumnezeu? Această încredere trebuie fără șovăire mărturisită. Mărturisind-o, noi pronunțăm cuvinte, pronunțând cuvinte Îl auzim pe Cristos, Cuvântul-întrupat. Mărturisirile noastre sunt cuvintele noastre, cuvintele noastre trebuie să fie asemeni Cuvântului divin, pe care se bazează speranțele noastre. Numai așa putem avea speranțe curate, pe care să ni le mărturisim, iar-și-iar, prin cuvinte, cuvinte care sunt ale noastre, dar rostite de Dumnezeu, și sunt ale lui Dumnezeu, dar rostite de noi.

   Scriu aici și traducerea lui B. Anania:

Evrei 10:23 - să păstrăm cu neclintire mărturisirea nădejdii, căci credincios ne este Cel care a făgăduit;