Avraam

Evrei 11:8 - Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc, pe care avea să-l ia cu moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce.

Evrei 11:9 - Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună moştenitori cu el ai aceleaşi făgăduinţe.

Evrei 11:10 - Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.

                                                    Avraam - ebr.=tatăl unei mulţimi,  urmaş al lui Sem, şi fiu al lui Teram, în viaţă soţul Sarei şi tatăl lui Isaac, strămoşul naţiunii evreieşti, iar prin Ismael, strămoş şi al altor semninţii. Viaţa lui este un exemplu de credinţă remercabilă, fiind apreciat de evrei, creştini şi musulmani, în egală măsură. Avraam s-a născut în Ur şi s-a mutat în Haram, împreună cu soţia sa Sara, cu tatăl său, cu fraţii săi Nahor şi Haran, şi nepotul său Lot. La vârsta de 75 de ani, în urma morţii tatălui său, Avraam se mută în Canaan, în apropiere de Betel, apoi la Mamre, în apropiere de Hebron, şi la Beerşeba. În fiecare loc el a ridicat un altar şi un cort. Dar din pricina foametei din ţinut, ia calea Egiptului. Temându-se că egiptenii îl vor pizmui din cauza frumuseţii Sarei, şi îl vor ucide, spune că aceasta îi este soră. Faraon o ia atunci pe Sara în casa lui, şi nu o înapoiază decât după ce Dumnezeu îi trimite nişte plăgi grele. Încărcat cu daruri bogate şi cu avuţii adunate din hărnicia lor, se întorc toţi la Betel. Acolo se desparte de Lot, care este luat în robie la Sodoma, de patru regi de la răsărit. Avraam este binecuvântat, drept ales al lui Dumnezeu, de către Mechisedec. Mai târziu Dumnezeu i se arată lui Avraam, promiţându-i din nou urmaşi, şi stăpânire asupra ţinutului Canaan. Acum el primeşte din Avram numele de Avraam, Dumnezeu încheind cu el un legământ veşnic, al cărui semn extraordinar este tăierea împrejur. Credinţa lui, Avraam şi-a dovedit-o atât prin intreprinderea acţiunilor de preluare prin acte simbolice a ţării care i-a fost promisă şi dată de Dumnezeu, şi care se întindea de la Beerşeba până la Dan, cât şi prin ocuparea ei, ca lider al popoarelor de mai multe rase, care locuiau acolo. În Noul Testament Avraam este denumit părinte al tuturor celor ce cred, măcar că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta (Romani 4:11)

          Scriu aici şi traducerea lui B. Anania:

Evrei 11:8 - Prin credinţă s-a supus Avraam când a fost chemat să plece la locul pe care avea să-l primească spre moştenire; şi a plecat fără să ştie'ncotro merge.

Evrei 11:9 - Prin credinţă a locuit el vremelnic în ţinutul făgăduinţei ca'ntr-un ţinut străin, trăind în corturi cu Isaac şi cu Iacob, cei împreună-moştenitori ai aceleaşi făgăduinţe;

Evrei 11:10 - fiindcă el aştepta cetatea care are temelii, al cărei izvoditor şi ziditor este Dumnezeu.