vineri, 10 februarie 2012

mâinile Dumnezeului celui viu

Evrei 10:31 - Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!

                                                                                                  Dumnezeu este bun! Cine poate uita asta? Și este drept! Dumnezeu nu va nedreptăți pe cei buni iertându-i pe cei răi, pentru că El nu răsplătește la fel bunătatea și răutatea. Fiind bun Dumnezeu nu este bun numai atunci când răsplătește, El rămâne bun și atunci când pedepsește. Să ne gândim: nici oamenii buni nu pedepsesc la fel ca oamenii răi. Și dacă asta e valabil pt. noi oamenii, cu atât mai valabil este pentru Dumnezeu, pentru că, de fapt, valabilitatea oamenilor din valabilitatea lui Dumnezeu provine. Așa încât eu cred că e valabil să mă gândesc că a cădea în mâinile Dumnezeului celui viu,  în caz de pedeapsă, înseamnă de fapt a continua să exiști fără ca El să mai aibă mâinile peste tine, să exiști deci în afara iubirii Lui. Iar a exista în afara iubirii divine e un lucru grozav de chinuitor. E Iadul.
            Scriu aici și traducerea lui B. Anania:
Evrei 10:31 - Înfricoșător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului-Celui-Viu!           

2 comentarii:

  1. Nu cred ca trebuie sa avem o viziune idilica asupra lui Dumnezeu. Scripturile ne arata ca El la manie este teribil, Scripturile vorbesc despre aceasta grozavie a maniei Lui.
    Ilie ii spinteca cu mana lui pe dusmani si Dumnezeu trimite pe ingeri cu pedepse "grozave" si in vechiul testament dar si in Apocalipsa.
    Ca sa ajungi in mania lui Dumnezeu e cale lunga si atata vreme cat devenim si ramanem copiii Lui nu vom ajunge niciodata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu știu dacă despre o viziune idilică este vorba. Spui, citând Scripturile, că El la mânie este teribil. Dar oare El se mânie așa urât, ca noi, oamenii? Oare nu Îl judecăm prea mult prin prisma simțirilor noastre? uitând că altele sunt simțirile Lui? Eu cred că Domnul este blând chiar și în ceea ce noi numim mânia Lui, și că Domnul este drept cu toți, indiferent că suntem ori nu copiii Lui, iar cu copiii Lui, Domnul este bun în Iubire, adică la modul absolut. Dacă Domnul ne îndeamnă p noi să ne purtăm bine chiar și cu dușmanul nostru, să fie El primul care nu face așa, și se poartă rău cu dușmanul Lui? Eu nu pot să cred asta! De-aia spun, nu cred că e vorba despre o viziune idilică, pentru că Dumnezeu nu e om, să Îl privim așa....Aș vrea să nu greșesc!!!

    RăspundețiȘtergere