Matei 11:6 - Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.
A ne poticni de piatra de la capul unghiului inseamna nu numai a ne impiedica, ci a ne rostogoli inspre o eternitate a raului pe care chiar poticnirea noastra ne face sa o meritam, prin neintelegerea nepoticnirii. Nepoticnirea nu este, de fapt, un merit, sau un prilej de lauda, caci iubirea adevarata presupune in primul rand a nu ne poticni in niciun fel de persoana iubita. Si, pentru ca iubirea trebuie sa fie reciproca, altfel nefiind iubire, sa nu-i dam nici persoanei iubite posibilitatea de a se poticni. In mod evident, Isus ne iubeste in egala masura pe toti, dovezi fiind, de exemplu, si coroana de spini care I-a impuns pana la sangerare fruntea, sau si palmele Lui strapunse de piroane, si astea nu pentru El ci pentru fiecare dintre noi. Deci noi nu suntem niciunul si in niciun fel, prilej de poticniri pentru Isus. Dar, pentru foarte multi dintre noi, si Dumnezeu stie ca pentru prea multi, Isus este un prilej de poticnire. De aceea ne zice Cristos ca El nu a venit sa ne aduca pacea, ci sa aduca sabia. Dar nu pentru ca asa vrea El, Mantuitorul, caci n-ar fi Mantuitor daca ar vrea asa, ci pentru ca asa facem noi, poticnitorii, sa fie. Iar cel care intelege acest lucru, deci acela pentru care Isus nu este si nu va fi prilej de poticnire, devine un prilej de bucurie pentru Cristos, iar bucuria lui Cristos il face si pe el, nepoticnitorul, fericit. Iubirea inseamna nepoticnire, de aceea e aducatoare de atata fericire. Dar faptul ca Isus trebuie sa ne atraga atentia asupra acestui lucru, ar tebui sa ne inspaimante, caci aceasta inseamna ca, si atunci cand exista, iubirea noastra nu este suficient de curata incat Cristos sa fie linistit, sigur fiind ca pentru noi El nu este prilej de poticnire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu