joi, 3 iunie 2010

ACUM, EU...

Daniel 4:37 - Acum, eu, Nebucadnetar, laud, inalt si slavesc pe Imparatul cerurilor, caci toate lucrarile Lui sunt drepte, si El poate sa smereasca pe cei ce umbla cu mandrie.

                          In vremurile acelea, nimeni nu umbla cu o mai mare mandrie decat Nabucodonosor, stapanul unui imperiu imens, copacul mare si puternic, al carui varf se inalta pana la ceruri, si se vedea de la marginile pamantului, copac cu frunza frumoasa si roade multe. Dar el, copacul, se credea a fi al altui dumnezeu, desi avea radacinile infipte in pamantul lui Dumnezeu, si era atat de falnic si de roditor pentru ca se hranea cu apa si substantele create de Dumnezeu. Si vazandu-se el atat de falnic si de roditor, acest copac, iubitor al altui dumnezeu, un dumnezeu care nici nu exista in realitate, chiar el, falnicul copac crezandu-se a fi un dumnezeu, deci acest copac a facut sa fie turnat un chip de aur, poruncind tuturor locuitorilor din imperiul sau sa se inchine acelui chip, placerea inchinarii fiind de fapt, a lui, a copacului-dumnezeu-imparat. Primind niste semne de la Dumnezeul Adevarat, imparatul realizeaza cui trebuie sa i se inchine, pe cine trebuie sa laude, sa inalte si sa slaveasca. Si el, imparatul care umbla cu o atat de mare mandrie incat aurul lui Dumnezeu l-a crezut a fi al sau, isi da seama ca, de fapt, mandria omului, imparat ori sluga, trebuie sa fie smerenia, ca, de fapt, iubirea pentru om trebuie sa fie iubirea de Dumnezeu, izvorator al tuturor celor existente. El, roditorul copac, isi da seama ca toata seva de la Yahveh o primeste. El, maretul imparat, isi da seama cat de mic este; si devine din mandru smerit, din mare mic, din puternic slab, dandu-si seama ca slabiciunea este starea cu care trebuie sa se mandreasca el pentru a fi cu-adevarat puternic. Este ceea ce, peste secole, dar tot de Dumnezeu indrumat, ne va invata apostolul: ...suferiti-ma macar ca nebun, ca sa ma laud si eu putintel. Daca e vorba sa ma laud, ma voi lauda numai cu lucrurile privitoare la slabiciunea mea. (2 Corinteni 11:16;30)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu