CUM A FOST DATA BUCATICA, A INTRAT SATANA IN IUDA

Ioan 13:27 - Cum a fost data bucatica, a intrat Satana in Iuda. Isus i-a zis: "Ce ai sa faci, fa repede!"

                                  

                                                 Intrand in Iuda, Satana a intrat, de fapt, pe un teren gata pregatit, chiar Iuda, prin gandurile, planurile si trairile lui fiind acela care, mai mult sau mai putin constient, a lucrat spornic la pregatirea acelui teren. Incat putem spune ca Satana era in Iuda inainte de primirea acelei bucati de mancare. Dumnezeu, si deci Isus, stiau dinainte acest lucru. Asadar, nu gestul lui Isus de a-i da bucatica lui Iuda este cauza intrarii lui Satan in Iuda, ci faptul ca el, Iuda, a acceptat, si a acceptat nu numai acea bucatica,  dar a acceptat, inainte de primirea, ei sa lucreze  el insusi pentru ca rezultatul primirii ei sa fie, de fapt, primirea lui Satan, si inca pe un teren cat mai bine pregatit. Unii ne ostoim spre a pregati terenul pentru iubire, altii pentru tradare. Iuda intra in aceasta ultima categorie, "meritul" tradarii fiind insa numai al lui. Putea sa nu accepte bucatica Iuda, dar pentru ca mai trebuia ca acea bucatica sa fie acceptata de cineva, trebuia deci ca cineva sa tradeze pentru ca destinul lui Isus sa se implineasca intocmai, s-ar fi gasit cu siguranta un alt Iuda s-o faca, vina fiind insa numai a lui, a tradatorului. Care, iata! este acest Iuda. Dar putea fi oricine altcineva. Exista posibilitatea ca Dumnezeu sa fi incercat inainte de acest Iuda, alti oameni care sa fi fost capabili de o astfel de tradare, care trebuia sa se intample, dar sa nu fi gasit niciunul pana la a-l gasi pe Iuda. Putem spune deci ca Iuda este, de fapt, ultimul dintr-un lant de posibili tradatori, el fiind deplinul tradator. Isus stia cui da bucatica de mancare, stia ca nu greseste dandu-i-o lui Iuda, de aceea ii spune " Ce ai sa faci, fa repede!" Gresala tradarii nu este a Aceluia care intinde bucatica, ci a aceluia care, acceptand-o, stia ce are de facut. Nu gestul intinderii bucatii de mancare este tradarea, si nu numai in urma acestui gest se intampla ea, ci gandurile si trairile celui pentru care aceasta tradare devenise, cu voia si numai cu voia lui, un lucru de implinit. Pe care tradatorul il va si implini.