Toti mortii sunt, toti vom fi, ca niste ape varsate pe pamant, dar care nu se aduna, nu baltesc, ci curg incontinuu, neexistand pericolul sa provoace inundatii. Mortii nu se aduna, adica nu se aglomereaza, in orice numar mare vor fi fiind ei de-a lungul istoriei omenesti, pana la Judecata Finala. Dintre morti, unii vor fi fugari, statut pe care si-l "castiga" inca din aceasta viata. Dar nici pe acestia Dumnezeu nu vrea sa-i izgoneasca dinaintea Lui. De fapt, de ce vor sa fuga ei? Cand apele curg numai la vale, degeaba incearca ei sa fuga, luand-o la deal. Tot timpul in aceasta viata au fost niste fugari, si, uneori, au reusit, cred ei, s-o ia la deal. Si tot niste fugari vor sa ramana si dupa ce trec pragul mortii. Doar ca acolo, si atunci, ca niste ape fiind, trebuie sa curga respectand legea curgerii. Se bazeaza ei, poate, pe increderea ca Dumnezeu nu ia viata nimanui, deci, desi morti, nu vor fi izgoniti dinaintea Lui, chiar daca statutul lor de fugari ii face pasibili de a fi izgoniti. Dumnezeu nu ia viata nimanui, deci moartea in intelesul pamantesc, adica o disparitie definitiva intr-un neant fara de viata, nu exista. Va exista doar un Rai si un Iad, si va exista viata in ambele. Dar cat de diferita va fi viata din Rai fata de viata din Iad! In Rai viata va fi fericire eterna, in Iad viata va fi durere eterna. Ei, fugarii aceia, cred ca pot fugi si de aceasta durere eterna, bazandu-se pe Bunatatea lui Dumnezeu. Numai ca ei uita ca Bun fiind, Dumnezeu este si Drept, deci El nu poate rasplati un fugar la fel cum rasplateste un 'drept-statator'. Dumnezeu doreste ca fugarul sa nu ramana izgonit dinaintea Lui, cu conditia sa doreasca si el, fugarul, sa nu mai fuga. S-o ia si el la vale, ca apele linistite, care chiar revarsate, nu se aduna, nu baltesc, nu inunda ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu