În bunătatea Ta, Tu ne asculți

Psalm 65:5 - În bunătatea Ta, Tu ne asculți prin minuni, Dumnezeul mântuirii noastre,

                            nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului și mării.

                                             Minunile trebuiesc înțelese și admirate și ca semne evidente ale iubirii pe care ne-o poartă Dumnezeu. Minuni, adică întâmplări admirabile, ni se pot întâmpla în fiecare zi, numai că, nepăsători, dar și prea preocupați de întâmplările banale ale vieții, noi nu le vedem, nu le trăim, trecem nepăsători pe lângă ele. Indiferent însă că le percepem noi sau nu, miracolele de sorginte divină există, și ele așa rămân. Iar trăirea sau nu a faptului că ele ni se întâmplă, sau li se întâmplă altora, e un însemn al credinței. Și apoi, ce înțelegem prin miracole? Dacă avem mari așteptări ale unor evenimente excepționale, crezând că numai acelea sunt miracole, eu cred că greșim. Eu cred că miracol este și faptul că inimile continuă să ne bată liniștite în piepturi. Din păcate, abia dacă apar nereguli, baterea lor normală devine un miracol. Facem multe astfel de greșeli, trecând nepăsători pe lângă minunile Lui. Dar El continuă să le înfăptuiască, mari sau mici, dar întotdeauna suficient de numeroase încât să ne înfrumusețeze și să ne liniștească viețile. În bunătatea Lui, El continuă să le înfăptuiască, iar atunci când a fost necesar cel mai mare miracol posibil, întruparea Fiului Lui pentru a ne reîntrupa curat pe fiecare dintre noi, Dumnezeu nu a ezitat, și Fiul S-a întrupat, și mântuirea noastră, dintr-un miracol cum era până atunci, a devenit normalitate, normalitatea noastră, în care însă prea des și de neînțeles, uităm de miracolele divine, sau trecem nepăsători pe lângă ele, așteptând parcă mereu alte și alte miracole, tot mai mari și mai extraordinare. A ne bucura de miracolele zilnice ale lui Dumnezeu e, poate, unul dintre secretele fericirii noastre de acum, fericire care ne va face să trăim mai adevărat miracolele, iar aceste trăiri ne vor ușura evident apropierea de Creator, făcându-ne să înțelegem că această apropiere  e un miracol la îndemăna noastră în fiecare zi.

    Scriu aici și varianta după Septuaginta, în traducerea lui B. Anania:

Psalm 64:5 - Auzi-ne pe noi prin minuni, Dumnezeule, Mântuitorul nostru,

                      nădejdea tuturor marginilor pământului

                      și a celor ce sunt pe mare, departe,

Psalm 64:6 - Tu, Cel ce munții îi pregătești întru tăria Ta,

                      Tu, Cel încins cu putere,

Psalm 64:7 - Tu, Cel ce răscolești adâncul mării

                      și vuietul valurilor ei.