Exodul 14:11 - Ei au zis lui Moise: "Nu erau oare mormintele în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?
Exodul 14:12 - Nu-ţi spuneam noi în Egipt: Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca rob egiptenilor decât să murim în pustie?"
Exodul 14:13 - Moise a răspuns poporului: "Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.
Exodul 14:14 - Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi staţi liniştiţi."
Reproşuri şi raspuns la reproşuri. Reproşuri din partea celor pentru care se întâmpla tot ce se întâmpla, răspuns din partea lui Dumnezeu, prin gura lui Moise. Tot ce se întâmpla atunci, se întâmpla pentru că Dumnezeu vroia să se întâmple, pentru a-i scoate pe acei evrei din starea de robi ai egiptenilor, dar drumul spre nerobie, e adevărat, atât de greu, plin de atâtea lipsuri, dar aceasta tot din cauza neascutării lor, şi nu din voinţa lui Dumnezeu, deci acel drum, li se părea lor a fi nemeritat de plin de calvare. Robia, în timpul căreia ei s-au bucurat de mai multe, ba chiar aveau şi locuri pentru îngropăciuni, li se părea preferabilă unei promisiuni în care, gândindu-se din ce în ce mai puţin la Dumnezeu şi din ce în ce mai mult la greutăţile vieţii lor, credeau din ce în ce mai puţin. Nesiguranţa lor a fost pedeapsa lor. Dar Dumnezeu nu i-a părăsit, El le-a spus, prin gura lui Moise nu vă temeţi de nimic pregătindu-le o izbăvire pe care ei o meritau din ce în ce mai puţin. Dar nemeritele lor nu au fost o piedică în calea îmlinirii dorinţei lui Dumnezeu de a avea un popor ales, dorinţă pentru împlinirea căreia se lupta mai mult Dumnezeu decât ei. Lucru rămas valabil de-a lungul întregii istorii omeneşti: se luptă mai mult Dumnezeu pentru izbăvirea omului decât o face omul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu