Exodul 18:22 - Ei să judece poporul în tot timpul; să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici să le judece ei înşişi. În felul acesta îţi vei uşura sarcina, căci o vor purta şi ei împreună cu tine.
Există şi astăzi aici, printre noi, oameni prin a căror judecată judecă Dumnezeu. Ei sunt destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei. Sunt însă foarte puţini, iar puţinătatea lor sporeşte prin faptul că sunt şi foarte puţin ascultaţi. Efectul este ceea ce vedem astăzi, o societate din ce în ce mai puţin sfântă, dar din ce în ce mai agresivă, mai neascultătoare şi neîmplinitoare de tot ceea ce e bine, mai îndepărtată din ce în ce de Dumnezeu, deşi Dumnezeu este pe buzele multora. Pe buze da! dar în inimi nu! Ar putea fi, oare, altfel? Ar putea, dar nu se poate. Nu este un paradox, este punerea în cuvinte a ceea ce Însuşi Cristos ne-a avertizat că va fi. Şi este! Din vina noastră, a oamenilor, nu se poate să fie altfel. Ceea ce nu însemnă că dacă ar fi altfel, deci dacă ar fi mai mutl bine, ar fi încălcate avertismentele lui Dumnezeu, inseamnă pur-şi-simplu că ceea ce trebuie să se întâmple se întâmplă. Apoi, cred eu, mai este un aspect, pe care, din cauza prea multei răutăţi a lumii, mulţi îl ignoră, neluîndu-l deloc în seamă: nimeni nu ne obligă să ne aliniem răutăţii acesteia, dimpotrivă! de multe ori ne îndeamnă Dumnezeu să ieşim din ea. O putem face în multe feluri, inclusiv prin a ne apropia şi a sta cât mai mult timp pe lângă oamenii destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei. Ascultând-i pe ei, Îl ascultăm pe Dumnezeu. Şi ascultăm de Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu