joi, 6 ianuarie 2011

nu vă temeţi de nimic

Exodul 14:11 - Ei au zis lui Moise: "Nu erau oare mormintele în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?
Exodul 14:12 - Nu-ţi spuneam noi în Egipt: Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca rob egiptenilor decât să murim în pustie?"
Exodul 14:13 - Moise a răspuns poporului: "Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.
Exodul 14:14 - Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi staţi liniştiţi."

                   Reproşuri şi raspuns la reproşuri. Reproşuri din partea celor pentru care se întâmpla tot ce se întâmpla, răspuns din partea lui Dumnezeu, prin gura lui Moise. Tot ce se întâmpla atunci, se întâmpla pentru că Dumnezeu vroia să se întâmple, pentru a-i scoate pe acei evrei din starea de robi ai egiptenilor, dar drumul spre nerobie, e adevărat,  atât de greu, plin de atâtea lipsuri, dar aceasta tot din cauza neascutării lor, şi nu din voinţa lui Dumnezeu, deci acel drum, li se părea lor a fi nemeritat de plin de calvare. Robia, în timpul căreia ei s-au bucurat de mai multe, ba chiar aveau şi locuri pentru îngropăciuni, li se părea preferabilă unei promisiuni în care, gândindu-se din ce în ce mai puţin la Dumnezeu şi din ce în ce mai mult la greutăţile vieţii lor, credeau din ce în ce mai puţin. Nesiguranţa lor a fost pedeapsa lor. Dar Dumnezeu nu i-a părăsit, El le-a spus, prin gura lui Moise nu vă temeţi de nimic  pregătindu-le o izbăvire pe care ei o meritau din ce în ce mai puţin. Dar nemeritele lor nu au fost o piedică în calea îmlinirii dorinţei lui Dumnezeu de a avea un popor ales, dorinţă pentru împlinirea căreia se lupta mai mult Dumnezeu decât ei. Lucru rămas valabil de-a lungul întregii istorii omeneşti: se luptă mai mult Dumnezeu pentru izbăvirea omului decât o face omul.

Beethoven Concerto # 5 Emperor Part1

DOMNUL MERGEA ÎNAINTEA LOR

Exodul 13:21 - Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzescă pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.
Exodul 13:22 - Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopţii.

                                             Ne luminează încontinuu Domnul, şi nu se îndepărtează dinaintea noastră. Noi suntem cei care ne îndepărtăm de El, noi suntem cei care ne întunecăm lumina venită de la El, de la Dumnezeu, stâlp de nor şi stâlp de foc  de la El, sunet al unei adieri uşoare, de la El, munte de credincioşie, de la El, Cel care ne ajută să mergem şi ziua şi noaptea. Dar noi ne împiedecăm încontinuu, noi vrem să escaladăm credincioşia Lui ca pe un munte, iar odata terminată escaladarea, şi de fiecare dată foarte repede, căci pentru cei mai mulţi credincioşia lui Yahveh este ceva peste care se poate trece foarte rapid, pe negândite aproape, deci odată terminată escaladarea, ne îndreptăm spre un alt munte, noi transferăm uşoara Lui adiere în furtuni, pe care apoi tot Lui I le reproşăm, noi distrugem prin nerecunoştinţă stâlpul de nor şi stâlpul de foc, stâlpi fara de care ce mai rămânem a fi? Noroc că El este credincios, El rămâne pururi stâlp de nor şi stâlp de foc, Călăuzitorul nostru de ziua şi de noaptea, muntele credincioşiei noastre, adierea sufletească dătătoare de viaţă. Iar pentru ca noi să ne bucurăm de El aşa cum este El, nu trebuie decât să ne apropiem de El iubindu-L. 

marți, 4 ianuarie 2011

Dumnezeu a auzit gemetele lor

Exodul 2:24 - Dumnezeu a auzit gemetele lor, şi Şi-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac şi Iacov.
Exodul 2:25 - Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, şi a luat cunoştinţă de ei.

                                  Gemetele noastre trebuiesc mai mult nouă să ne aducă aminte de legământul făcut de Dumnezeu cu noi, prin Avraam, Isaac şi Iacov, căci Dumnezeu nu uită, nu va uita niciodată să împlinească acest legământ. Deci, gândindu-ne că Îşi aduce aminte Dumnezeu, trebuie să nu uităm noi. Gândindu-ne că ne priveşte Dumnezeu, trebuie să ne îndreptăm noi privirile spre El. Şi 
privindu-L, să împlinim partea noastră din legământ. Aşa făcând, gemetele noastre se vor transforma în strigăte de bucurie, bucurie care va fi atât a noastră, cât şi a lui Dumnezeu. Dumnezeu se bucură de bucuriile noastre. Trebuie sa ne bucurăm şi noi de bucuriile lui Dumnezeu.

Chopin Impromptu No.3 in G flat Op.51 Rubinstein Rec 1964.

luni, 3 ianuarie 2011

DAR DUMNEZEU A SCHIMBAT RĂUL ÎN BINE

Geneza 50:1 - Iosif s-a aruncat pe faţa tatălui său, l-a plâns, şi l-a sărutat.
Geneza 50:19 - Iosif le-a zis: ''Fiţi fără teamă; căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu?
Geneza 50:20 - Voi negreşit v-aţi gândit să-mi faceţi rău; dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr.
Geneza 50:21 - Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.'' Şi i-a mângâiat, şi le-a îmbărbătat inimile.

                                       Dumnezeu seamănă în om, omul seamănă în pământ, sămânţa fiind de la Dumnezeu primită. Ce seamănă Dumnezeu în om dă rod bun, rod din făina căruia se poate face pâine, sau dă rod rău, rod din spinii căruia se poate face coroana cu care unii vor să batjocorească pâinea rodului bun. Este a lui Dumnezeu sămânţa, dar rodul este al omului. Rodul din om, la fel ca şi rodul din pământ. Dar uneori, şi numai El ştie când, Dumnezeu poate schimba răul în bine ca să împlinească ceea ce se vede azi. Tot ceea ce se vede azi este rodul venit din sămânţa primită de la Dumnezeu şi semănată de om. Tot, inclusiv spinii transformaţi în pâine. Iată de ce trebuie să fim fără teamă, căci Dumnezeu ne va hrăni, pe noi si pe copiii noştri. Întotdeauna şi tuturor Dumnezeu le-a dat, ne dă şi le va da pâinea cea de toate zilele, şi sub formă de mană, atunci când este cazul. Aşa ne mângâie şi ne îmbărbătează El, Dumnezeu. Dar mai ales ne mângâie şi ne îmbărbătează cu Cuvântul, Cuvânt devenit pâine, Cuvânt întrupat, venit printre noi spre a ne ajuta în vrerea noastră de a alunga spinii dintre noi. Atunci când vrem noi, vrea şi Dumnezeu.

Chopin Impromptu No. 2 in F sharp, Op. 36

marți, 28 decembrie 2010

Pentru ce sa murim ...?

Geneza 47:19 - Pentru ce sa murim sub ochii tai, noi si pamanturile noastre? Cumpara-ne impreuna cu pamaturile noastre in schimbul painii, si vom fi ai domnului nostru, noi si pamanturile noastre. Da-ne samanta sa semanam, ca sa traim si sa nu murim, si sa nu ne ramana pamanturile pustii.
                                                Sunt cuvinte adresate lui Iosif de catre niste egipteni, dar cuvinte pe care oricare dintre noi i le putem adresa lui Dumnezeu. Caci aceste cuvinte poarta in ele, concentarta, intreaga noastra stare de a fi, a fi aici impreuna cu pamanturile noastre, de Dumnezeu date noua, aici unde in schimbul painii adica schimband totul pe trupul lui Cristos, ceea ce insemna traind totul in Cristos, noi trebuie sa ramanem ai Domnului nostru. Domn care nu doar ne da pamanturile, dar ne da si samanta sa le semanam ca sa traim si sa nu murim, si sa nu ne ramana pamanturile pustii. Deci iata! la fel cum mor pamanturile murim si noi, adica devenind pustii ca ele. Ceea ce inseamna ca murind nu disparem, nu ne neantizam, nu ni se pierde urma intr-un univers pierdut, ci, in existenta ramanand, devenim pustii, precum pamanturile nesemanate cu samanta primita de la Dumnezeu. Deci iata: om mort, om pustiu, deci om avand sufletul pustiit pentru ca nu si-a semanat acolo, in suflet, samanta primita de la Domnul.

Chopin Impromptu No. 1 in A flat, Op. 29

joi, 16 decembrie 2010

Acum, nu va intristati si nu fiti mahniti ca m-ati vandut ca sa fiu adus aici........................

Geneza 45:5 - Acum, nu va intristati si nu fiti mahniti ca m-ati vandut ca sa fiu adus aici, caci ca sa va scap viata m-a trimes Dumnezeu inaintea voastra.
Geneza 45:7 - Dumnezeu m-a trimes inaintea voastra ca sa va ramana samanta vie in tara, si ca sa va pastreze viata printr-o mare izbavire.
                                            Oare cu ce am gresi daca ne-am gandi ca aceste cuvinte au fost rostite de pe cruce de Isus Cristos? Cu nimic, cred eu ...   Intr'adevar, iata   Acum nu va intristati ca M-ati vandut ca sa fiu adus aici, caci ca sa va scap viata M-a trimis Dumnezeu inaintea voastra. Dumnezeu M-a trimis inaintea voastra ca sa va ramana samanta vie [...] si ca sa va pastreze viata printr-o mare izbavire.

CHOPIN : nocturne no.19 op.72

marți, 14 decembrie 2010

Sa nu vad mahnirea tatalui meu !

Geneza 44:34 - Cum ma voi putea sui eu la tatal meu, daca baiatul nu este cu mine? Ah! Sa nu vad mahnirea tatalui meu !
                                        Sunt  cuvinte pe care, parca, le-ar rosti Cristos: "Cum ma voi putea sui Eu la Tatal Meu fara voi? Ah!  Sa nu vad mahnirea Tatalui Meu!" Intr'adevar, pentru a ne putea lua si pe noi cu El a venit printre noi Cristos. A venit, a suferit, a murit, a inviat si S-a inaltat la Tatal Sau, care este si Tatal nostru. Deci iata-ne frati cu Isus!  A venit singur Cristos, a suferit singur, a murit singur, a inviat singur, dar nu vrea sa plece singur. Nu vrea sa Se inalte singur pentru ca El de aceea a venit, sa ne faca pe cat mai multi frati ai inaltarii Lui. De aceea ne-a invatat Tatal nostru adica ne-a invatat, ne invata inca fratia adevaratei iubiri, iubire care, traita curat de toti, pe toti ne poate face frati ai inaltarii. Iubirea, izvorata din iubirea Tatalui nostru divin, doar ea ne poate inalta, facandu-ne frati ai lui Cristos. Acesta a fost scopul venirii lui Dumnezeu printre noi, sa ne indumnezeiasca prin iubire pe toti. Sa ne faca deci capabili de inaltare. Si cu cat ne vom face mai multi frati ai inaltarii, cu atat mai mare va fi bucuria Tatalui nostru si a Fiului Sau. Si cu atat mai mare va fi si bucuria noastra.

DUMNEZEUL VOSTRU, DUMNEZEUL TATALUI VOSTRU, V-A PUS PE ASCUNS O COMOARA

Geneza 43:23 - Economul a raspuns: "Fiti pe pace! Nu va temeti de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatalui vostru, v-a pus pe ascuns o comoara in saci. Argintul vostru a trecut prin mainile mele." Si le-a adus si pe Simeon.

                                          Desi de Iosif pusa in saci, comoara a fost pusa acolo de catre Dumnezeu. Din nou ne arata Dumnezeu cum El face unele lucruri cu mainile oamenilor, si le face si pe acsuns uneori, atunci cand ascunderea este necesara. De aceea noi, oamenii, nu avem a ne teme de nimic, caci atunci cand avem noi nevoie de o comoara, Dumnezeu ne da comoara. Nu trebuie sa intelegem insa prin aceasta comoara o comoara de diamante, ori de aur, ori de argint, ci mai ales comoara iubirii, cea mai de pret, pe care intotdeauna Dumnezu ne-o da intreaga. Iar aceasta comoara noi ne-o putem imputina ori spori. Cu ea, cu aceasta comoara de Dumnezeu data, dar de noi sporita ori imputinata, ne vom prezenta fiecare inaintea lui Dumnezeu, atunci cand El ne va chema. De aceea ea, comoara iubirii, devine cel mai de pret bun al nostru. Si ce altceva este aceasta comoara decat chiar sufletul nostru?

duminică, 12 decembrie 2010

Da! am fost vinovati

Geneza 42:21 - Ei au zis atunci unul catre altul: "Da! am fost vinovati fata de fratele nostru; caci am vazut nelinistea sufletului lui cand se ruga, si nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta."
Geneza 42:22 - Ruben a luat cuvantul si le-a zis: "Nu va spuneam eu sa nu faceti o astfel de nelegiuire fata de baiatul acesta? Dar n'ati ascultat. Acum iata ca ni se cere socoteala pentru sangele lui."
Geneza 42:23 - Ei nu stiau ca Iosif ii intelegea, caci vorbea cu ei printr-un talmaci.
Geneza 42:24 - Iosif a plecat la oparte de la ei, ca sa planga. In urma s-a intors, si le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon, si a pus sa-l lege cu lanturi in fata lor.

                                                                 Iosif i-a inteles poate pe fratii sai si atunci cand acestia il vindeau, si, poate, si atunci tare ar fi vrut sa poata merge la oparte si sa planga. A plans Iosif si la despartire, a plans si la regasire. A plans pentru ca fratii lui ii faceau o nelegiuire, a plans pentru ca orice despartire doare. Si, peste ani, a plans pentru ca orice regasire, dupa o astfel de despartire, doare. Si totusi acum, peste ani, ce fericit era Iosif ca a fost ales de Dumnezeu sa implineasca el misiunea salvarii unei familii, si prin ea, a unui neam, si prin el a unei credinte, credinta in Yahveh. Necesita sacrificiu salvarea credintei, dar o credinta astfel salvata se intareste prin sporirea iubirii pe care chiar ea, credinta salvata, o contine. De aceea, dupa ce plange, Iosif sarbatoreste regasirea. Care regasire s-a putut intampla tot ca rod al credintei, deci isca si lacrimi de durere credinta, dar la fel si lacrimi de bucurie. Iar pe cei disparuti ii face sa reapara, uneori ca salvatori chiar ai acelora care le-au cauzat disparitia. Necesita sacrificiu salvarea credintei, dar, oadata salvata, chiar ea devine salvare.

vineri, 10 decembrie 2010

cumparati grau

Genaza 42:2 - Si a zis: "Iata, aud ca este grau in Egipt; pogorati-va si cumparati grau de acolo, ca sa traim si sa nu murim."
                                                  Graul, indiferent unde creste, in Egipt, in Israel ori aiurea, devine faina, faina devine paine. Iar painea ne tine sa traim, sa nu murim. De aceea a luat Cristos o paine, a frant-o si ne zice:  "Acesta este trupul Meu!"   Viata noastra, de paine intretinuta, este trupul lui Cristos, caci acea Paine ce altceva este decat viata noastra? De aceea, oriunde s-ar face graul, trebuie sa pogorm si sa-l cumparam, caci in fiecare bob salasuieste Cristos. Iar moneda cumpararii o constituie faptele noastre. Nu cu bani ne invrednicim de trupul lui Cristos, ci cu insasi viata noastra, viata intretinuta de acel trup devenit paine. Daca painea a devenit trup, sau trupul a devenit paine are mai putina importanta, importanta este trairea noastra in trup si in paine. Asa incat putem zice ca nu graul din Egipt i-a salvat pe toti ai lui Iosif, ci chiar Isus Cristos.

Chopin Nocturne 17 in B Major Op 62 No 1 Lympany Rec 1961

miercuri, 8 decembrie 2010

Dumnezeu este Acela care va da un raspuns

Geneza 41:16 - Iosif a raspuns lui Faraon: "Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un raspuns prielnic lui Faraon."
Geneza 41:25 - Iosif a zis lui Faraon: "Ce a visat Faraon inseamna un singur lucru: Dumnezeu a aratat mai dinainte lui Faraon ce are sa faca."
Geneza 41:32 - "Cat priveste faptul ca Faraon a visat visul de doua ori, inseamna ca lucrul este hotarat din partea lui Dumnezeu, si ca Dumnezeu se va grabi sa-l aduca la indeplinire."


                                        Iosif trebuia sa existe, si a existat. Trebuia sa existe si Faraon, iar acest faraon trebuia sa-l intalneasca pe Iosif pentru ca noi sa intelegem ca ce hotaraste Dumnezeu, El se va grabi sa aduca la indeplinire. Yahveh, Dumnezeul lui Iosif, nu era si Dumnezeul lui Faraon, si totusi
Dumnezeu a aratat mai dinainte lui Faraon ce are sa faca.  Dumnezeu nu procedeaza cum am proceda noi, oamenii, caci care om? foarte putini in orice caz! si toti caracterizati de ceilalti drept "fraieri", deci care om ar arata mai dinainte unui strain, si mai ales unuia care nici nu-l baga in seama, bunavointa? Ba mai mult, sa faca de doua ori un lucru pentru a-l face pe acel strain sa priceapa ce are de facut. Din fericire Dumnezeu nu lucreaza cum lucram noi oamenii. Oameni ca Iosif Ii apreciaza lucrarile, iar ca Iosif ar trebui sa fim toti.

Chopin: Nocturne No.16

Talmacirile sunt ale lui Dumnezeu

Geneza 40:8 - Ei i-au raspuns: "Am visat un vis, si nu este nimeni care sa-l talmaceasca." Iosif le-a zis: "Talmacirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiti-mi dar visul vostru."

                                                     Suntem mici sau mari numai raportat la ascultarea pe care o dam Cuvantului. Iar Cuvantul ne spune ca tot ce suntem de la Dumnezeu suntem, ca tot ce avem de la Dumnezeu avem. A fost mare Iosif nu prin demnitatea pe care a capatat-o in lumea cezarilor, ci prin ascultarea pe care a dat-o Cuvantului. Nu se intrupase Cuvantul, dar Iosif Il asculta. Incat putem spune ca daca Iosif nu ar fi fost omul care sa zica Talmacirile sunt ale lui Dumnezeu Dumnezeu nu i-ar fi dat puterea de a talmaci. Dar Iosif trebuia sa existe, si a existat, trebuia sa implineasca o misiune, si a implinit-o, toate intamplandu-se pentru ca trebuia sa existe omul care sa spuna Talmacirile sunt ale lui Dumnezeu si acela a fost Iosif. Cei care au avut visul i l-au povestit spre talmacire lui Iosif, dar ei au facut o gresala, si anume, l-au apreciat pe Iosif inainte de a-L aprecia pe Dumnezeu.   L-au apreciat pe talmacitor inainte de a-L aprecia pe Cel care le-a trimis visul.

marți, 7 decembrie 2010

Domnul [...] Si-a intins bunatatea peste el

Geneza 39:21 - Domnul a fost cu Ioif, si Si-a intins bunatatea peste el. L-a facut sa capete trecere inaintea mai marelui temnitei.
                                                                   A trebuit sa fie vandut Iosif de catre fratii sai unor ismaeliti pentru ca sa ajunga sa capete trecere inaintea mai marelui temnitei. Este o veriga din lantul pe care il va implini fiul lui Iacov pentru a-si implini, intreg, destinul. Domnul a fost cu Iosif nu numai in imprejurarea aceasta, ci tot timpul, dar in imprejurarea aceasta in mod deosebit. Intinzand-Si bunatatea peste Iosif,  Domnul ne asigura ca Isi poate intinde bunatatea peste oricine care, asemeni lui Iosif, isi urmeaza neabatut destinul. A fost foarte aproape Iosif de a se pierde, caci dupa ce a fost vandut a ajuns sa traiasca printre egipteni, care pentru evrei erau niste pagani. Din mic a ajuns mare Iosif printre acesti straini, dar marirea lui nu l-a facut sa-si piarda sufletul, acel suflet dat lui, asemeni tuturor, deci si a acelor egipteni, de Dumnezeu Yahveh. A ramas modest Iosif in marirea lui, si a ramas acelasi iubitor de tata si de frati, acei frati care candva l-au vandut. Dar Iosif a fost constient, de la un anumit moment, ca vinderea lui trebuia sa se intample pentru a se intmpla intocmai toate cele dorite de Yahveh.  Si mic, si mare Iosif a ramas acelasi, el stia ca mic sau mare nu inseamna nimic cand Il excludem pe Dumnezeu din actul cantaririi. Suntem mici sau mari numai fata de ascultarea pe care o dam Cuvantului.

luni, 6 decembrie 2010

Iata ca vine fauritorul de vise!

Geneza 37:10 - I-a istorisit tatalui sau si fratilor sai. Tatal sau l-a mustrat, si i-a zis: "Ce este visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta si fratii tai, sa ne aruncam cu fata la pamant inaintea ta?"
Geneza 37:19 - Ei au zis unul catrea altul: "Iata! ca vine fauritorul de vise!"

                                         Fauritorul de vise nu era el cel care isi faurea visele. Fauritorul de vise era cel care va fi salvatorul familiei lui, si prin ea, a unei natiuni intregi. Nu trebuiesc luati in deradere cei care, in mod evident, au partasie mai mare cu Dumnezeu. Ei intotdeauna, indiferent de deraderea noastra si indiferenti la ea, isi implinesc misiunea, precum acest Iosif, pentru ca mai mult decat ei, misiunea o implineste Dumnezeu. Prin ei. Iar noi, oamenii de rand, ar trebui sa ne aruncam cu fata la pamant in fata unor astfel de alesi ai lui Dumnezeu, gestul nostru preamarindu-L pe Dumnezeu inainte de a-l preamari pe om. 'Fauritorii de vise'  cei adevarati, sunt, asemenea lui Iosif, implinitori de destine, si toate destinele isi au izvorul in vointa lui Dumnezeu. Faptul istoric ca peste ani tatal si fratii lui Iosif s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui, vine sa confirme adevarul ca, indiferent de atitudinea oamenilor de rand, implinitorii de destine isi implinesc destinul, adica misiunea, care misiune ar trebui sa insemne usurarea implinirii destinelor noastre, ale fiecaruia in parte.
    Scriu aici si versiunea dupa Septuaginta, in traducerea lui B. Anania: 
Facerea 37:10 - A povestit tatalui sau si fratilor sai, iar tatal sau l-a certat si i-a zis: "Ce inseamna visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva eu si mama ta si fratii tai vom veni si ne vom inchina tie pana la pamant?"
Facerea 37:19 - zicand fiecare catre fratele sau: "Uite ca vine visatorul acela de vise!"