"Lucruri mai mari decât acestea vei vedea."

Ioan 1:50 - Drept răspuns Isus i-a zis: "Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea."  

                                         Credinţa nu trebuie să ne vină, în primul rând, din ce vedem, ea trebuie să vină, puternică, din lăuntrul nostru, de acolo de unde chiar Dumnezeu a pus-o în fiecare , atunci când, insuflându-i omului creat după chip divin suflare de viaţă, a aşezat în trupul acela abia creat, un suflet care să ne facă nu numai chipuri ale divinităţii, dar şi asemănări ale ei. Adică să ne facă veşnici, nu din dorinţă a noastră, ci prin lăsământ divin. Cristos îi spune lui Natanael , şi tuturor de acolo, că vor vedea lucruri mai mari cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul omului.  Nu îi întreabă ce vor crede, le spune ce vor vedea. Aşa vrea Dumnezeu, să ne întărească credinţa şi prin vedere, dar izvorul credinţei rămâne sufletul fiecăruia, suflet pe care, însă, chiar tabloul oferit de Creator îl poate orbi, micşorându-i credinţa. Să ne gândim puţin la Adam: el desigur a avut în faţa lui cerul deschis, Dumnezeu era acolo,  Adam Îl vedea şi Îl auzea, Edenul era grădina vieţuirii lui sub cerul acela deschis. Şi totuşi, vederea nu i-a fost suficientă, pentru că sufletul lui deja începea să-şi uite izvorul. De unde şi credinţa mult micşorată, de unde şi uşurinţa căderii în păcat. Ce spectacol ar fi trebuit să-i pregătească Dumnezeu primei perechi pentru ca ei să aibă credinţa pe care ar fi vrut Creatorul să o aibă? Oricât de măreţ ar fi fost spectacolul, şi ceva mai măreţ decât Edenul numai nişte puţin-credincioşi şi-ar mai putea dori, deci oricât de măreţ ar fi fost acel spectacol, dacă sufletul le-a fost mic, şi credinţa s-a dovedit a fi le fel. Adică, oricât de deschise ar fi cerurile pe care le vedem, dacă sufletul nostru se dovedeşte a fi închis, la fel ne va fi şi credinţa. Din cauza aceasta mulţi dintre noi, deşi îl avem pe Isus, au nevoie de un smochin pentru a-şi întări credinţa. Ceea ce n-ar fi neapărat un lucru rău, rău este că prea mulţi, privind smochinul pe care-l văd, uită de Isus, pe care chiar uitarea lor îi fac să nu-L mai poată vedea.