marți, 30 martie 2010

TREBUIE NEGRESIT SA MURIM

2 Samuel 14:14 - Trebuie negresit sa murim, si vom fi ca niste ape varsate pe pamant, care nu se mai aduna. Dumnezeu nu ia viata, ci doreste ca fugarul sa nu ramana izgonit dinaintea Lui.

Toti mortii sunt, toti vom fi, ca niste ape varsate pe pamant, dar care nu se aduna, nu baltesc, ci curg incontinuu, neexistand pericolul sa provoace inundatii. Mortii nu se aduna, adica nu se aglomereaza, in orice numar mare vor fi fiind  ei de-a lungul istoriei omenesti, pana la Judecata Finala. Dintre morti, unii vor fi fugari, statut pe care si-l "castiga"  inca din aceasta viata. Dar nici pe acestia Dumnezeu nu vrea sa-i izgoneasca dinaintea Lui. De fapt, de ce vor sa fuga ei? Cand apele curg numai la vale, degeaba incearca ei sa fuga, luand-o la deal. Tot timpul in aceasta viata au fost niste fugari, si, uneori, au reusit, cred ei, s-o ia la deal. Si tot niste fugari vor sa ramana si dupa ce trec pragul mortii. Doar ca acolo, si atunci, ca niste ape fiind, trebuie sa curga respectand legea curgerii. Se bazeaza ei, poate, pe increderea ca Dumnezeu nu ia viata nimanui, deci, desi morti, nu vor fi izgoniti dinaintea Lui, chiar daca statutul lor de fugari ii face pasibili de a fi izgoniti. Dumnezeu nu ia viata nimanui, deci moartea in intelesul pamantesc, adica o disparitie definitiva intr-un neant fara de viata, nu exista. Va exista doar un Rai si un Iad, si va exista viata in ambele. Dar cat de diferita va fi viata din Rai fata de viata din Iad! In Rai viata va fi fericire eterna, in Iad viata va fi durere eterna. Ei, fugarii aceia, cred ca pot fugi si de aceasta durere eterna, bazandu-se pe Bunatatea lui Dumnezeu. Numai ca ei uita ca Bun fiind, Dumnezeu este si Drept, deci El nu poate rasplati un fugar la fel cum rasplateste un 'drept-statator'. Dumnezeu doreste ca fugarul sa nu ramana izgonit dinaintea Lui, cu conditia sa doreasca si el, fugarul, sa nu mai fuga. S-o ia si el  la vale, ca apele linistite, care chiar revarsate, nu se aduna, nu baltesc, nu inunda ...

luni, 29 martie 2010

SI OMUL A ZIS

Geneza 2:23 - Si omul a zis: "Iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi femeie pentru ca a fost luata din barbat."

 Zice Adam despre Eva: "Iata in sfarsit acea care este os din oasele mele si carne din carnea mea!"  uitand sa-si spuna siesi: "Iata in sfarsit, sunt eu, suflet din sufletul lui Dumnezeu..." Consecinta acestei uitari trufase va fi decaderea celor doi, dar si a tuturor care le vor urma. Iata de ce a devenit necesara salvarea, iata de ce nu ne putem lipsi de Cristos. Numai  impreuna cu El, barbatul si femeia pot fi o singura fiinta. Cele mai primare instincte ne indemna sa avem mare grija de noi insine. Casatoria trebuie sa treaca  peste aceste instincte primare. Efeseni 5:28, 29 - Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine isi iubeste nevasta, se iubeste pe sine insusi. Caci nimeni nu si-a urat vreodata trupul lui, ci il hraneste, il ingrijeste cu drag, ca si Cristos Biserica;" Adica sotul trebuie sa inteleaga ca nu poate sa se iubeasca pe el insusi mai mult decat isi iubeste sotia, ceea ce mai poate insemna ca batjocorindu-si sotia se batjocoreste pe sine insusi. Dar "carne din carne" nu inseamna ca, fiind o singura fiinta, sotul si sotia se anihileaza reciproc. Ei raman diferiti. Dar daca sunt diferiti, mai pot fi ei aceeasi? In ce masura albastrul e acelasi cu rosu? Sunt aceleasi numai daca avem in vedere faptul ca amandoua sunt culori ale aceluiasi spectru. Separate, sunt diferite. Impreuna, nu. Omul a fost creat ultimul dintre toate creaturile, dar e cea mai desavarsita dintre ele; femeia a fost creata ultima, parte din barbat. Ea trebuie sa-l onoreze pe barbatul ei asa cum il onoreaza pe Dumnezeu.  1 Corinteni 11:7 - "Barbatul [...] este chipul si slava lui Dumnezeu, pe cand femeia este slava barbatului." Daca barbatul este capul familiei, femeia trebuie sa fie coroana.

miercuri, 24 martie 2010

APOI DUMNEZEU A ZIS

Geneza 1:26 - Apoi Dumnezeu a zis: "Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant."
Geneza 2:7 - Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu.                         

"Sa facem om...", in afara ca este vorba despre modestia lui Dumnezeu, ni se dezvaluie aici si modalitatea in care Dumnezeu a decis sa lucreze: nu de Unul singur, ci impreuna cu Fiul si cu Duhul Sfant; si nu s-a consultat numai cu ei, ci si cu ingerii. A hotarat Dumnezeu: "In lumea superioara exista fiinte dupa imaginea mea. Daca nu ar fi asa si pentru fiintele din lumea inferioara, ar exista gelozie si ranchiuna in lumea creata. Eu nu vreau sa fie asa." Dupa ce i-a format omului corpul din tarana pamantului, tarana care va deveni mormantul sau, Dumnezeu l-a inviat dandu-i suflet viu; corpul apartine lumii de jos, taranii, sufletul lumii de sus, divinitatii. In prima zi Dumnezeu a creat cerul si pamantul - sus si jos, a doua zi intinderea cerurilor pentru fiintele de sus, a treia zi pamantul pentru fiintele de jos, a patra zi luminatorii pentru fiintele de sus, a cincea zi apele terestre pentru fiintele de jos. Era necesara ziua a sasea, in care sa creeze, in aceeasi fiinta, elemente care apartin atat lumii de sus cat si lumii de jos. A hotarat Dumnezeu sa faca din om fiinta de legatura intre lumea de sus si lumea de jos. Fara om cele doua lumi ar fi ramas total separate. Asa trebuie omul sa-si inteleaga sufletul, menirea... Desi si animalele sunt denumite 'suflete vii', doar omului i s-a dat un suflet viu necreat,  prin atingerea directa cu Creatorul. Si i-a mai dat Dumnezeu omului si constiinta, pentru a-si realiza menirea. Inainte de a fi tarana de jos, omul e sufletul de sus, inainte de a fi fiinta trupeasca, omul e fiinta spirituala. Spune Sfantul Augustin: " De Dumnezeu ne apropiem nu mergand, ci iubind." Nu cu trupul, deci, ci cu sufletul, cu duhul nostru. Nu trupul ne va fi judecat, ci duhul. Duh care prin izvorul sau e  Sfant: Romani 8:11 - " Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti, va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi." Omul este stapanul intregii creatii divine si Stapanul omului este Dumnezeu. Deci omul nu-si apartine decat prin Dumnezeu. Omul isi este siesi stapan doar acceptandu-l ca Stapan pe Dumnezeu.

vineri, 19 martie 2010

LA INCEPUT

Geneza 1:1 -  La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul.

Dar inainte de acest inceput ce a existat? Logic: o lume absolut perfecta, formata dintr-o singura Fiinta, absolut perfecta. Cerurile si pamantul, create la inceput de o Fiinta perfecta, nu pot fi decat perfecte. Dovada: perfectiunea functionarii acestui Univers format din ceruri si pamantul nostru. Rousseau scrie: "Ideea de Creatie ma nedumereste si scapa intelegerii mele; o cred doar in masura in care o pot concepe, dar stiu ca EL a zamislit Universul si tot ceea ce exista, ca a facut totul, a ordonat totul, a iubit totul." Noi putem percepe Universul doar intre limitele logicii, priceperii si perceperii noastre, un Univers tridimensional, in care, matematic 1+1=2, 2+2=4 etc. Este posibil insa ca Dumnezeu sa fi creat, deci sa existe undeva, un alt fel de univers, supus unor alte legi, un univers in care, sa zicem 1+1=5. Dovada? Sfanta Treime - in care matematica este 1+1+1=1. Poate, lumea de dupa Judecata Finala va fiinta intr-un astfel de Univers. Gandindu-ne insa la perfectiune acestei lumi, creata atunci, "la inceput",  de Dumnezeu,  perfectiune dovedita de perfecta functionare a legilor pe care Creatorul le-a stabilit in vederea bunei functionari a ei,  si care este aceeasi la nivel microcosmic si macrocosmic, avem dovada suprema a dorintei lui Dumnezeu ca si acea parte a Creatiei Lui, facuta dupa chipul si asemanarea Lui, sa ramana perfecta, asa cum a fost creata, deci dorita, de Creator. Universul material,"cerurile si pamantul" au ramas perfecte, caci se supun incontinuu legilor divine. Universul spiritual a fost insa pervertit de proasta intelegere de catre omul creat a libertatii de vointa si actiune, pe care Dumnezeu i-a dat-o. Dar omul creat nu putea fi perfect decat liber fiind. Deci perfectiunea omului, exprimata pin libertatea lui, a fost cea care l-a pervertit, fiind prost inteleasa, si deci prost traita.  Dam vina pe diavol, si credem ca suntem absolviti. E inca un semn al imperfectiunii noastre.
"Bereshit Elohim bara..." Dumnezeu Elohim, este numele care il desemneaza pe Dumnezeu Drept. Textul vrea sa ne spuna ca Dumnezeu Drept a fost Creatorul, deci subliniaza dreptatea divina. De aceea e folosita denumirea Elohim si nu denumirea Yahweh, care il desemneaza pe Dumnezeu Milos. Deci in actul Creatiei  dreptatea a fost mai importanta decat milostenia.